De ceva vreme, sӑ tot fie vreo 15-20 de ani, mӑ gândesc la motivele pentru care se întâmplӑ diverse lucruri. Recunosc, istoria nu mi-a plӑcut atât de mult încât sӑ mӑ consider un soi de specialist în aşa ceva. Însӑ, citind istoria şi trecând prin şcoalӑ, ca fiecare, nu am putut sӑ înţeleg de fel de ce s-au omorât oamenii între ei din cele mai vechi timpuri pânӑ astӑzi. E o naivitate pe care mi-o asum.
E clar cӑ oamenii s-au omorât între ei pentru a obţine avantaje, pentru a putea sӑ exploateze mai uşor resursele naturale din diverse locuri populate de alţi oameni. Exploatarea resurselor naturale este un subiect la fel de bun şi astӑzi dacӑ ne uitӑm doar la ce se întâmplӑ la noi în ţarӑ, ce conflicte de idei şi de forţe au loc pentru aur sau pentru gazele de şist. Dar exploatarea resurselor naturale nu este şi nu a fost totul.
Resurse la fel de importante sunt resursele umane. Mai mult sau mai puţin educate, resursele umane reprezintӑ astӑzi o mizӑ la fel de importantӑ ca şi resursele naturale, cu deosebirea majorӑ cӑ mecanismele de exploatare a resurselor umane folosite la nivel global sunt mult mai subtile decât cele folosite pentru exploatarea suratelor lor naturale. Resursele umane, dincolo de absurditatea etichetei, cu cât sunt mai educate, cu atât sunt mai atractive pentru companiile multinationale.
Dacӑ de-a lungul istoriei, pentru a exploata cât mai mult resursele naturale, s-au planificat rӑzboaie soldate cu pierderea a milioane de vieţi omeneşti, exploatarea resurselor umane s-a facut oarecum similar. Astӑzi, în ceea ce priveşte resursele umane, rӑzboaiele sunt mult mai subtile şi se duc mai mult la nivel psihologic sau de imagine.
Ce nu am reuşit eu sӑ înţeleg este dacӑ aceste rӑzboaie pentru exploatarea resurselor naturale sau umane au avut şi au în continuare ca unic scop doar îmbogӑţirea unei elite devenite între timp globale. Oricum am încerca sӑ privim lucrurile, cu cât ne repoziţionӑm mai bine faţӑ de realitatea imediatӑ şi ne ridicӑm pentru a privi lucrurile cu o uşoarӑ detaşare, nu putem sӑ nu remarcӑm faptul cӑ suntem nişte vietӑti foarte mici în raport cu planeta pe care trӑim şi implicit cu universul. Suntem în general mici, mulţi, lacomi şi predictibili. E drept cӑ o asemenea perspectivӑ asupra lucrurilor simple este discutabilӑ…
Unde vreau sa ajung cu aceste consideraţii ?! Ei bine, fiind atât de mici în raport cu universul (atât de mici încât putem sӑ ne considerӑm chiar manifestӑri ale universului), dacӑ privim universul dintr-o perspectivӑ sistemicӑ şi dacӑ acceptam faptul cӑ rostul nostru aici nu este sӑ exploatӑm cât mai eficient resursele naturale sau umane, vrând-nevrând ajungem la concluzia cӑ singura explicaţie plauzibilӑ a rostului nostru este aceea cӑ trebuie sӑ evoluӑm cӑtre un nivel mai ridicat de conştiinţӑ individualӑ sau colectivӑ. Puse in balanţӑ, atingerea unui nivel mai ridicat de conştiinţӑ şi exploatarea resurselor naturale sau umane sunt douӑ lucruri complet diferite. Mergând mai departe cu acest raţionament, dintr-o perspectivӑ la fel de sistemicӑ, întrucât în ultimele câteva mii de ani, aşa cum ştim din cӑrţile de istorie, ne-am cam omorât unii pe alţii pentru diverse beneficii mai mult sau mai puţin iluzorii, în zilele noastre din ce în ce mai mulţi oameni încep sӑ plece din sistemul global de exploatare a resurselor catre experienţe de ordin personal, de înţelegere a vieţii, a universului, a rostului nostru în aceastӑ lume.
Iar ideea la care am vrut sӑ ajung urmând acest raţionament eminamente nonlinear este cӑ dacӑ în ultimii 15-20 de ani m-am tot gândit de ce s-au omorât oamenii intre ei, ei bine, concluzia la care am ajuns este aceea ca toate razboiele pentru exploatarea resurselor naturale sau umane au fost planificate şi executate de forţe retrograde pentru a împiedica evoluţia acestei specii cӑtre un nivel mai înalt de conştiinţӑ colectivӑ. Motivul, într-o postare viitoare...
Iar pentru o şi mai bunӑ argumentaţie în acest sens, recomand materialul ‘Our History Is Not What We Think’, disponibil pe youtube.
E clar cӑ oamenii s-au omorât între ei pentru a obţine avantaje, pentru a putea sӑ exploateze mai uşor resursele naturale din diverse locuri populate de alţi oameni. Exploatarea resurselor naturale este un subiect la fel de bun şi astӑzi dacӑ ne uitӑm doar la ce se întâmplӑ la noi în ţarӑ, ce conflicte de idei şi de forţe au loc pentru aur sau pentru gazele de şist. Dar exploatarea resurselor naturale nu este şi nu a fost totul.
Resurse la fel de importante sunt resursele umane. Mai mult sau mai puţin educate, resursele umane reprezintӑ astӑzi o mizӑ la fel de importantӑ ca şi resursele naturale, cu deosebirea majorӑ cӑ mecanismele de exploatare a resurselor umane folosite la nivel global sunt mult mai subtile decât cele folosite pentru exploatarea suratelor lor naturale. Resursele umane, dincolo de absurditatea etichetei, cu cât sunt mai educate, cu atât sunt mai atractive pentru companiile multinationale.
Dacӑ de-a lungul istoriei, pentru a exploata cât mai mult resursele naturale, s-au planificat rӑzboaie soldate cu pierderea a milioane de vieţi omeneşti, exploatarea resurselor umane s-a facut oarecum similar. Astӑzi, în ceea ce priveşte resursele umane, rӑzboaiele sunt mult mai subtile şi se duc mai mult la nivel psihologic sau de imagine.
Ce nu am reuşit eu sӑ înţeleg este dacӑ aceste rӑzboaie pentru exploatarea resurselor naturale sau umane au avut şi au în continuare ca unic scop doar îmbogӑţirea unei elite devenite între timp globale. Oricum am încerca sӑ privim lucrurile, cu cât ne repoziţionӑm mai bine faţӑ de realitatea imediatӑ şi ne ridicӑm pentru a privi lucrurile cu o uşoarӑ detaşare, nu putem sӑ nu remarcӑm faptul cӑ suntem nişte vietӑti foarte mici în raport cu planeta pe care trӑim şi implicit cu universul. Suntem în general mici, mulţi, lacomi şi predictibili. E drept cӑ o asemenea perspectivӑ asupra lucrurilor simple este discutabilӑ…
Unde vreau sa ajung cu aceste consideraţii ?! Ei bine, fiind atât de mici în raport cu universul (atât de mici încât putem sӑ ne considerӑm chiar manifestӑri ale universului), dacӑ privim universul dintr-o perspectivӑ sistemicӑ şi dacӑ acceptam faptul cӑ rostul nostru aici nu este sӑ exploatӑm cât mai eficient resursele naturale sau umane, vrând-nevrând ajungem la concluzia cӑ singura explicaţie plauzibilӑ a rostului nostru este aceea cӑ trebuie sӑ evoluӑm cӑtre un nivel mai ridicat de conştiinţӑ individualӑ sau colectivӑ. Puse in balanţӑ, atingerea unui nivel mai ridicat de conştiinţӑ şi exploatarea resurselor naturale sau umane sunt douӑ lucruri complet diferite. Mergând mai departe cu acest raţionament, dintr-o perspectivӑ la fel de sistemicӑ, întrucât în ultimele câteva mii de ani, aşa cum ştim din cӑrţile de istorie, ne-am cam omorât unii pe alţii pentru diverse beneficii mai mult sau mai puţin iluzorii, în zilele noastre din ce în ce mai mulţi oameni încep sӑ plece din sistemul global de exploatare a resurselor catre experienţe de ordin personal, de înţelegere a vieţii, a universului, a rostului nostru în aceastӑ lume.
Iar ideea la care am vrut sӑ ajung urmând acest raţionament eminamente nonlinear este cӑ dacӑ în ultimii 15-20 de ani m-am tot gândit de ce s-au omorât oamenii intre ei, ei bine, concluzia la care am ajuns este aceea ca toate razboiele pentru exploatarea resurselor naturale sau umane au fost planificate şi executate de forţe retrograde pentru a împiedica evoluţia acestei specii cӑtre un nivel mai înalt de conştiinţӑ colectivӑ. Motivul, într-o postare viitoare...
Iar pentru o şi mai bunӑ argumentaţie în acest sens, recomand materialul ‘Our History Is Not What We Think’, disponibil pe youtube.