Au trecut mai bine de 20 de ani...
Eram student la Automatică și Calculatoare, întorcându-mă de la București într-o seară de sfârșit de săptămână. Veneam de la București cu trenul și aveam de așteptat în gara din Ploiești Nord legătura către Măneciu. Am văzut la un chioșc de presă o revistă nouă – Jurnalul SF. L-am răsfoit și nu mi-a venit să cred că se pot publica asemenea texte. Erau texte care semnănau cu ce citeam și scriam eu. Am cumparat acel număr din Jurnalul SF și astfel am intrat într-o aventură care nu s-a terminat nici astăzi, pentru că din momentul în care am început să citesc Jurnalul SF în gara de la Ploiești Nord, am înțeles că genul acesta de literatură se adresează unui public atipic.
Student fiind, publicam la vremea respectivă articole de popularizare a științei în revista Magazin (în marea lor majoritate traduceri din limba franceză din prestigioasa revistă Science et Vie). Publicam în revista Magazin și proză scurtă SF, primul meu text publicat fiind povestirea „Singur în noapte”, trimisă prin poștă în iarna anului 1993, povestire care a primit un premiu din partea redacției la vremea respectivă. În plus, citeam cu fervoare revista Dilema, o revistă serioasă în care am și publicat.
Ei bine, acel număr de JSF era un număr dedicat scriitorului Mihail Grămescu. Am fost atât de marcat de povestirile publicate, încât am hotărât că trebuie să-l întâlnesc pe autor. Am participat la concursul lansat în acel număr de revistă și am trimis pe adresa redacției un text cu o propunere de final pentru textul Șoricica. După câteva săptămâni, am fost invitat la redacția JSF pentru a-mi ridica premiul. Astfel l-am cunoscut pe Mihai Grămescu, iar el m-a invitat la cenaclul String.
Cenaclul String își desfășura activitatea în cadrul Fundației Pentru Tineret a Municipiului București, în clădirea Ecran Club, aproape de căminele din Leu. Am avut ocazia să-i ascult citind texte literare pe Liviu Radu, Costi Gurgu, Ana-Maria Negrilă, Traian Bădulescu, Mihail Grămescu. Am început prin a asculta. Apoi am citit și eu. Textele care se citeau la cenaclu primeau comentarii pertinente și fiecare autor avea astfel șansa să își șlefuiască materialele înainte de a le trimite spre publicare.
Chiar și astăzi, când recitesc un text al foștilor mei colegi de cenaclu String, încă imi mai amintesc vocile lor.
Se citea în principal proză scurtă, se scria cu pasiune. Comentariile audienței se primeau direct pe text, iar textul respectiv era modificat chiar acolo, în timpul ședinței de cenaclu, la cald. Textul respectiv trecea prin acel filtru, iar ulterior, trimis pe adresa unei reviste, avea toate șansele să fie publicat.
Anii au trecut, iar eu mi-am luat licența în calculatoare în iunie 1996. În paralel cu studiile tehnice, am continuat să scriu, să public și să fiu membru al cenaclului String. În ultimul an de facultate am reușit să creez un cenaclu literar la Boldești-Scăeni, orașul meu natal, cenaclu pe care l-am numit Satelit-String. La București am devenit redactor științific al cenaclului String, apoi redactor șef.
Merită adus aminte aici pentru cei care vin din urmă cum o sursă de energie creatoare se poate transfera dintr-un loc în altul. Eu luam cu mine de la String pasiunea și bucuria pe care le aduceau cei care veneau la ședințele cenaclului. Puneam energie de la mine peste ceea ce acumulam la București și duceam la Boldești-Scăieni idei, informații, proiecte noi. Această energie o împărțeam apoi cu Silviu Nicolae, Gabriel Nicolae, Florin Costache, Mirel Roșu, Andreea Ilie, Angi Ilie, Marilena Matei, Bogdan Albulescu și mulți alții. Scriam, citeam, publicam fanzine, trimiteam fanzinele noastre în țară, pe adresa altor cenacluri literare și reușeam să avem o viață literară într-un orășel de
provincie. S-a scris despre noi la vremea respectivă, iar acele mențiuni sunt disponibile și astăzi la o simplă căutare pe internet.
În 2002 am publicat volumul Războiul lumilor paralele, la editura Liternet. În 2003 am publicat volumul “Turnurile gemene”, la editura Omnibooks. Povestirile din „Turnurile gemene” au fost bine primite de critica literara a timpului, iar cronicile apărute pot fi citite și acum pe pagina de facebook a acestui volum. În 2007, povestirea „Turnurile gemene”, cea care dă și titlul volumului, a fost tradusă în limba maghiară și publicata de revista Galaktika. Aflând întâmplător de această traducere, am decis sa lucrez la traducerea în limba engleză a povestirilor din volum, iar din anul 2017 am început să le public în Australia.
Cenaclul String a fost pentru mine locul unde am putut să îmbin pasiunea pentru literatură cu profesia de inginer de calculatoare. Iar anii în care am participat la ședințele cenaclului literar String au reprezentat o șansă de a descoperi energii creative pe care le-am materializat în texte literare remarcate de pasionații genului SF din acea perioada. Nu în ultimul rând, am reușit să construiesc legaturi cu oameni cu interese similare, ceea ce a condus și la prima publicație românească de science fiction în limba engleză – Wordmaster – o publicație care a prins viață la sfârșitul anilor 90. Ovidiu Bufnilă, Marian Țarălungă, Mircea Pricăjan sunt doar câțiva dintre cei care au contribuit la acel fenomen.
Cenaclul String a mai fost locul în care am învățat cât de important este să ai alături oameni cu care să construiești o echipă. Echipa String reușea, într-o perioadă tulbure din punct de vedere politic și social, poate mai tulbure decât vremurile pe care le trăim astăzi, să producă revista String, o revistă remarcabilă, un fenomen literar care rămâne un exemplu de tenacitate pentru vremurile care vin. Îi mulțumesc astăzi, după mai bine de 20 de ani, Doamnei Mihaela Muraru-Mândrea pentru tot ce a însemnat cenaclul String pe parcursul studenției mele!
Prin intermediul cenaclului String, i-am cunoscut pe Ion Hobana, Alexandru Mironov, Costi Gurgu, Liviu Radu, Mihail Grămescu, Ana-Maria Negrilă, Ovidiu Bufnilă, Marian Coman, Liviu Surugiu, Marian Țarălungă, Traian Bădulescu, Cristina Manea, Cătălin Ionescu, Adrian și Ionuț Bănuță, Michael Hăulică, Horia Nicola Ursu și pe mulți alți pasionați de science-fiction, oameni de la care am încercat să înțeleg și să învăț care sunt liniile de forță ale fantasticului românesc.
Ca un paradox, deși avem acum la dispoziție instrumente de comunicare net superioare anilor 90, ne este mai greu să ne unim în jurul unui proiect. Totuși, cenaclul String are suficiente resurse pentru a redeveni o prezență vie în spațiul actual al SF-ului românesc. Poate îi trebuie un obiectiv comun, poate are nevoie de un plan pe termen lung. Sper să am din nou șansa să văd cum un nou grup de oameni remarcabili va face să renască o stare de spirit, iar cenaclul literar String să devină din nou o forță creatoare a imaginarului românesc.
Eram student la Automatică și Calculatoare, întorcându-mă de la București într-o seară de sfârșit de săptămână. Veneam de la București cu trenul și aveam de așteptat în gara din Ploiești Nord legătura către Măneciu. Am văzut la un chioșc de presă o revistă nouă – Jurnalul SF. L-am răsfoit și nu mi-a venit să cred că se pot publica asemenea texte. Erau texte care semnănau cu ce citeam și scriam eu. Am cumparat acel număr din Jurnalul SF și astfel am intrat într-o aventură care nu s-a terminat nici astăzi, pentru că din momentul în care am început să citesc Jurnalul SF în gara de la Ploiești Nord, am înțeles că genul acesta de literatură se adresează unui public atipic.
Student fiind, publicam la vremea respectivă articole de popularizare a științei în revista Magazin (în marea lor majoritate traduceri din limba franceză din prestigioasa revistă Science et Vie). Publicam în revista Magazin și proză scurtă SF, primul meu text publicat fiind povestirea „Singur în noapte”, trimisă prin poștă în iarna anului 1993, povestire care a primit un premiu din partea redacției la vremea respectivă. În plus, citeam cu fervoare revista Dilema, o revistă serioasă în care am și publicat.
Ei bine, acel număr de JSF era un număr dedicat scriitorului Mihail Grămescu. Am fost atât de marcat de povestirile publicate, încât am hotărât că trebuie să-l întâlnesc pe autor. Am participat la concursul lansat în acel număr de revistă și am trimis pe adresa redacției un text cu o propunere de final pentru textul Șoricica. După câteva săptămâni, am fost invitat la redacția JSF pentru a-mi ridica premiul. Astfel l-am cunoscut pe Mihai Grămescu, iar el m-a invitat la cenaclul String.
Cenaclul String își desfășura activitatea în cadrul Fundației Pentru Tineret a Municipiului București, în clădirea Ecran Club, aproape de căminele din Leu. Am avut ocazia să-i ascult citind texte literare pe Liviu Radu, Costi Gurgu, Ana-Maria Negrilă, Traian Bădulescu, Mihail Grămescu. Am început prin a asculta. Apoi am citit și eu. Textele care se citeau la cenaclu primeau comentarii pertinente și fiecare autor avea astfel șansa să își șlefuiască materialele înainte de a le trimite spre publicare.
Chiar și astăzi, când recitesc un text al foștilor mei colegi de cenaclu String, încă imi mai amintesc vocile lor.
Se citea în principal proză scurtă, se scria cu pasiune. Comentariile audienței se primeau direct pe text, iar textul respectiv era modificat chiar acolo, în timpul ședinței de cenaclu, la cald. Textul respectiv trecea prin acel filtru, iar ulterior, trimis pe adresa unei reviste, avea toate șansele să fie publicat.
Anii au trecut, iar eu mi-am luat licența în calculatoare în iunie 1996. În paralel cu studiile tehnice, am continuat să scriu, să public și să fiu membru al cenaclului String. În ultimul an de facultate am reușit să creez un cenaclu literar la Boldești-Scăeni, orașul meu natal, cenaclu pe care l-am numit Satelit-String. La București am devenit redactor științific al cenaclului String, apoi redactor șef.
Merită adus aminte aici pentru cei care vin din urmă cum o sursă de energie creatoare se poate transfera dintr-un loc în altul. Eu luam cu mine de la String pasiunea și bucuria pe care le aduceau cei care veneau la ședințele cenaclului. Puneam energie de la mine peste ceea ce acumulam la București și duceam la Boldești-Scăieni idei, informații, proiecte noi. Această energie o împărțeam apoi cu Silviu Nicolae, Gabriel Nicolae, Florin Costache, Mirel Roșu, Andreea Ilie, Angi Ilie, Marilena Matei, Bogdan Albulescu și mulți alții. Scriam, citeam, publicam fanzine, trimiteam fanzinele noastre în țară, pe adresa altor cenacluri literare și reușeam să avem o viață literară într-un orășel de
provincie. S-a scris despre noi la vremea respectivă, iar acele mențiuni sunt disponibile și astăzi la o simplă căutare pe internet.
În 2002 am publicat volumul Războiul lumilor paralele, la editura Liternet. În 2003 am publicat volumul “Turnurile gemene”, la editura Omnibooks. Povestirile din „Turnurile gemene” au fost bine primite de critica literara a timpului, iar cronicile apărute pot fi citite și acum pe pagina de facebook a acestui volum. În 2007, povestirea „Turnurile gemene”, cea care dă și titlul volumului, a fost tradusă în limba maghiară și publicata de revista Galaktika. Aflând întâmplător de această traducere, am decis sa lucrez la traducerea în limba engleză a povestirilor din volum, iar din anul 2017 am început să le public în Australia.
Cenaclul String a fost pentru mine locul unde am putut să îmbin pasiunea pentru literatură cu profesia de inginer de calculatoare. Iar anii în care am participat la ședințele cenaclului literar String au reprezentat o șansă de a descoperi energii creative pe care le-am materializat în texte literare remarcate de pasionații genului SF din acea perioada. Nu în ultimul rând, am reușit să construiesc legaturi cu oameni cu interese similare, ceea ce a condus și la prima publicație românească de science fiction în limba engleză – Wordmaster – o publicație care a prins viață la sfârșitul anilor 90. Ovidiu Bufnilă, Marian Țarălungă, Mircea Pricăjan sunt doar câțiva dintre cei care au contribuit la acel fenomen.
Cenaclul String a mai fost locul în care am învățat cât de important este să ai alături oameni cu care să construiești o echipă. Echipa String reușea, într-o perioadă tulbure din punct de vedere politic și social, poate mai tulbure decât vremurile pe care le trăim astăzi, să producă revista String, o revistă remarcabilă, un fenomen literar care rămâne un exemplu de tenacitate pentru vremurile care vin. Îi mulțumesc astăzi, după mai bine de 20 de ani, Doamnei Mihaela Muraru-Mândrea pentru tot ce a însemnat cenaclul String pe parcursul studenției mele!
Prin intermediul cenaclului String, i-am cunoscut pe Ion Hobana, Alexandru Mironov, Costi Gurgu, Liviu Radu, Mihail Grămescu, Ana-Maria Negrilă, Ovidiu Bufnilă, Marian Coman, Liviu Surugiu, Marian Țarălungă, Traian Bădulescu, Cristina Manea, Cătălin Ionescu, Adrian și Ionuț Bănuță, Michael Hăulică, Horia Nicola Ursu și pe mulți alți pasionați de science-fiction, oameni de la care am încercat să înțeleg și să învăț care sunt liniile de forță ale fantasticului românesc.
Ca un paradox, deși avem acum la dispoziție instrumente de comunicare net superioare anilor 90, ne este mai greu să ne unim în jurul unui proiect. Totuși, cenaclul String are suficiente resurse pentru a redeveni o prezență vie în spațiul actual al SF-ului românesc. Poate îi trebuie un obiectiv comun, poate are nevoie de un plan pe termen lung. Sper să am din nou șansa să văd cum un nou grup de oameni remarcabili va face să renască o stare de spirit, iar cenaclul literar String să devină din nou o forță creatoare a imaginarului românesc.